Conferința dezarmării de la Geneva
În 2 februarie 1932, la Geneva şi-a început
lucrările Conferinţa pentru dezarmare. La aceasta au participat 61 de state,
printre care SUA şi URSS. În 8 februarie 1932, delegaţia sovietică (condusă de
Litvinov) a propus un proiect de
rezoluţie privind dezarmarea generală şi totală. Proiectul a fost respins de
majoritatea delegaţilor, situaţie în care delegaţia sovietică a venit cu alte
propuneri, de reducere treptată şi progresivă a înarmării, marile puteri având
obligaţia să-şi reducă înarmările mai mult decât celelalte. Şi această
propunere a fost respinsă.
În cadrul conferinţei s-au
cristalizat câteva opinii care au adâncit contradicţiile existente ducând la
încordarea relaţiilor interstatale.
a) Propunerea franceză (planul Tardieu) –
să se constituie forţe armate internaţionale, puse la dispoziţia Societăţii
Naţiunilor. Aceste forţe de „poliţie internaţională” trebuiau să ocupe
teritoriile unde ar fi fost posibilă izbucnirea unui conflict armat. Numai după
aceea se putea trece la limitarea înarmărilor. Delegaţiile României, Poloniei,
Cehoslovaciei şi Bulgariei au susţinut, cu unele rezerve, planul francez.
b) Propunerea britanică – interzicerea
submarinelor şi necesitatea limitării radicale a forţelor de uscat - a fost
respinsă.
c) Delegaţia Germaniei a cerut egalitatea deplină a Germaniei cu
celelalte ţări în materie de armament.
Prima
sesiune s-a încheiat la 23 iulie 1932, pronunţându-se pentru reducerea
armamentelor mondiale, împotriva armelor de distrugere în masă şi pentru
interzicerea bombardamentelor aeriene. Înainte de închiderea lucrărilor
sesiunii, reprezentaţii germani au condiţionat participarea în continuare la conferinţă
de recunoaşterea egalităţii Germaniei cu celelalte state. În urma sprijinului
primit din partea Italiei şi Angliei, sub presiunea guvernelor acestor ţări,
guvernul francez a fost nevoit să cedeze. La 10 decembrie 1932, la Conferinţa
de la Geneva, convocată din iniţiativa guvernului britanic, Anglia, SUA,
Franţa, Italia şi Germania au adoptat o rezoluţie prin care se recunoştea
egalitatea în drepturi a Germaniei, ceea ce a constituit un demers extrem de
grav pentru viitorul păcii.
În contextul creşterii
tensiunii internaţionale şi-a început lucrările cea de-a doua sesiune a
conferinţei pentru dezarmare, în martie 1933. Pe ordinea de zi se afla
proiectul britanic, care prevedea reducerea armamentelor până la limita care
făcea imposibilă declanşarea războiului de agresiune. Planul britanicilor a
căzut. Germania hitleristă, pornită pe calea lichidării tratatelor de pace şi a status-quo- ului, a părăsit conferinţa
în 14 octombrie 1933, situaţie în care reprezentanţii URSS au propus
transformarea Conferinţei într-un organ permanent pentru apărarea păcii, idee
care a fost respinsă. La începutul anului 1934, Conferinţa de la Geneva pentru
dezarmare şi-a încetat lucrările.
Sursa. Mircea Brie, Curs istoria relațiilor international în sec. XX
Sursa. Mircea Brie, Curs istoria relațiilor international în sec. XX
Comentarii
Trimiteți un comentariu